Cafea și Coaching

Cafea și coaching cu Iulia? Da, clar! Rapid am redeschis laptop-ul și am trimis solicitarea de înscriere, ținând pumnii strânși pentru o întâlnire cât mai rapid posibil. Până într-o oră aveam și ziua și ora programate. Am cunoscut-o pe Iulia în cadrul unei restrânse sesiuni de grup și tare mi-a plăcut melanjul de blândețe și fermitate, plinătatea de energie, feminitatea, veselia, plăcuta linie melodică a cuvintelor.
Am început întâlnirea cu o energie joasă, pornind de la neclaritatea pe care o am în privința căii profesionale. Discuția a curs prin diverse și nebănuite cotloane ale minții, sufletului, corpului, ba răscolind, ba mângâind, ba luând la întrebări cele ascunse, de ceva timp, acolo.
Cu întrebările Iuliei, cu ghidajul și susținerea ei, cu “ochirea și țintirea” unor puncte sensibile, stări de bucurie, tristețe, chiar și furie nu au întârziat a-și face apariția, toate făcându-mă să îmi întorc privirea către cea mai importantă persoană: Eu. După o oră cât a durat cafeaua și coachingul, am plecat din întâlnire cu zvâcul de a face, cu o listă de 10 lucruri mici, simple (par puține, și chiar sunt simple, după cum am scris, dar nu vreți să știți ce greuț mi-a fost să le identific, fiind pentru Mine...), pe care să le fac zi de zi, cu care să îmi umplu goluri, pe alocuri hăuri și, astfel, Să Fiu. Cred că așa se întâmplă când vreau să fiu și nu mai știu. Viața este una și este a mea, nu a altora. Mulțumesc, Iulia, pentru că ești aici, știu că nu sunt singură în drumul către mine.